, diabolici, -ce, adj. 1. De diavol; care vine de la diavol; drăcesc. 2. Care denotă o mare cruzime, rău, crud; perfid, viclean; primejdios, funest. [Pr.: -di-a-] – Din fr. diabolique, lat. diabolicus.
adj. 1. demonic, diavolesc, drăcesc, infernal, necurat, satanic, (livr.) demoniac, mefis-tofelic, (înv. și pop.) satanesc, (înv.) demonicesc, mamonic, satanicesc. (Planuri ~.) 2. v. infernal.
1) Care ține de diavol; propriu diavolului; satanic; diavolesc; drăcesc; demonic. Putere ~că. 2) Care vădește răutate și viclenie; mefistofelic. Invenție ~că. [Sil. di-a-] /<fr. diabolique, lat. diabolicus
adj. 1. Drăcesc, de la diavol. 2. Funest, primejdios. 3. Rău, crud; cinic; perfid. [Pron. di-a-. / cf. fr. diabolique, lat. diabolicus].