diaconi, s.m. Membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei preoțești. [Pr.: di-a-] – Din sl. dijakonŭ.
m. Slujitor al cultului aflat pe prima treaptă a ierarhiei preoțești. [Sil. di-a-] /<sl. dijakonu
s.m. – Membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei bisericești. Gr. διάϰονος (Murnu), în parte prin intermediul sl. dijakonŭ (Vasmer, Gr., 52). – Der. diaconar, s.n. (înv., liturghier); diaconeasă, (femeie în slujba bisericii); diaconesc, adj. (de diacon); arhidiacon, s.m. (prim diacon).
s.f. Calitatea, funcția de diacon; timpul cât cineva exercită această funcție. [Pr.: di-a-] – Diacon + suf. -ie.