diacronici, -ce, adj. (Despre o metodă de studiu, un punct de vedere etc.) Care privește, expune, tratează fenomenele evolutiv, istoric. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronique.
adj. m. (sil. di-a-cro-), pl. diacrónici; f. sg. diacrónică, pl. diacrónice
(despre metode de cercetare sau concepții științifice) Care ține de diacronie; propriu diacroniei. Studiu ~. [Sil. di-a-] /<fr. diachronique
adj. (op. sincronic) În evoluție, evolutiv, istoric. [< fr. diachronique, cf. gr. dia – prin, peste, chronos – timp].