diafani, -e, adj. (În limbaj poetic) Foarte puțin dens, foarte subțire, lăsând să străbată lumina, fără a permite distingerea clară a formelor și a contururilor; (despre față și mâinile omului) cu pielea fină, delicată, palidă (lăsând să se străvadă vinișoarele albastre). [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphane
1) (despre materiale sau corpuri) Care lasă să pătrundă prin sine razele de lumină fără a permite să se distingă clar forma obiectelor; translucid. Pânză ~ă. 2) fig. Care este foarte gingaș; transparent; aerian. Piele ~ă. Mâini ~e. [Sil. di-a-] /<fr. diaphane
adj. 1. Care lasă să străbată lumina fără a permite să se distingă clar contururile; (p. ext.) fin, subțire. 2. (Despre oameni) Palid, străveziu, alb; fin. [Pron. di-a-. / < fr. diaphane, cf. gr. diaphanes < dia – prin, phanes – transparent].
adj. 1. foarte puțin dens, lăsând lumina să străbată, fără a permite să se distingă clar formele și contururile; transparent, foarte subțire. 2. (despre oameni) palid, străveziu; fin. (< fr. diaphane)
elem. „transparent, diafan”. (< fr. diaphan/o/-, cf. gr. diaphanes)
s.f. Procedeu de tipărire cu cerneluri transparente pe celofan, celuloid etc.; tipar transparent. ♦ Produsul obținut prin acest procedeu. [Pron. di-a-, gen. -iei. / < germ. Diaphanie].