diafize, s.f. (Anat.) Porțiunea din mijloc a unui os lung. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphyse.
f. Corpul unui os lung, aproape cilindric, cuprins între cele două extremități numite epifize. [Sil. di-a-] /<fr. diaphyse
s.f. Partea de mijloc a unui os lung, situată între cele două epifize. [< fr. diaphyse, cf. gr. diaphysis – interstițiu].