diastole, s.f. (Fiziol.) Relaxare ritmică a inimii și a arterelor (care se produce imediat după faza de contractare a acestora), când sângele se varsă din vene în cavitatea cardiacă. [Pr.: di-as-] – Din fr. diastole.
diastole, s.f. (Fiziol.) Relaxare ritmică a inimii și a arterelor (care se produce imediat după faza de contractare a acestora), când sângele se varsă din vene în cavitatea cardiacă. [Pr.: di-as-] – Din fr. diastole.
f. 1) Dilatare ritmică a mușchilor inimii în momentul afluxului de sânge. 2) lingv. Lungire a unei silabe scurte. [Sil. di-as-] /<fr. diastole
f. 1) Dilatare ritmică a mușchilor inimii în momentul afluxului de sânge. 2) lingv. Lungire a unei silabe scurte. [Sil. di-as-] /<fr. diastole
s.f. 1. Dilatare ritmică a mușchilor inimii în momentul afluxului sanguin. 2. Lungire a unei silabe scurte. [< fr. diastole, cf. gr. diastole – dilatare].
s.f. 1. Dilatare ritmică a mușchilor inimii în momentul afluxului sanguin. 2. Lungire a unei silabe scurte. [< fr. diastole, cf. gr. diastole – dilatare].
s. f. 1. decontracție ritmică a inimii și a arterelor. 2. lungire a unei silabe scurte. (< fr. diastole)