s.f. Metodă terapeutică, constând în ridicarea temperaturii unor organe interne cu ajutorul curenților de înaltă frecvență. [Pr.: di-a-] – Din fr. diathermie.
f. Tratare a unor boli interne cu ajutorul curenților alternativi de înaltă frecvență. [Art. diatermia; G.-D. diatermiei; Sil. -mi-e] /<fr. diathermie
s.f. Metodă termoterapeutică bazată pe folosirea curenților alternativi de înaltă frecvență; transtermie. [Gen. -iei. / < fr. diathermie, cf. gr. dia – prin, therme – căldură].
s. f. procedeu fizioterapic constând în ridicarea temperaturii organelor sau țesuturilor cu ajutorul curenților alternativi de înaltă frecvență; transtermie. (< fr. diathermie)