didahii, s.f. (Bis.; înv.) Predică, cazanie. ♢ P. gener. Învățătură, morală. [Acc. și: didáhie] – Din ngr. didahí.
s. v. cazanie, cuvânt, omilie, predică.
s. f., art. didahía, g.-d. art. didahíei; pl. didahíi, art. didahíile
s.f. – Predică. – Mr. dhidhănie. Ngr. διδαχή (Tiktin). Sec. XVII.