definiția diligente definiție dex

diligenți, -te, adj. (Livr.) Harnic, sârguincios, zelos. – Din lat. diligens, -ntis, fr. diligent.

adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.

adj. m., pl. diligénți; f. sg. diligéntă, pl. diligénte

adj. Sârguitor, silitor. [< lat. diligens, cf. fr. diligent].

adj. sârguitor, silitor. (< lat. diligens, fr. diligent)

diligențe, s.f. Trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut transportul regulat de poștă și de călători pe distanțe mai lungi; poștalion. – Din fr. diligence.

diligențe, s.f. (Livr.) Sârguință, osteneală; zel. promptitudine. – Din lat. diligentia, fr. diligence.

s. poștalion, poștă, (înv.) menzil, olac. (~ transporta călători și corespondență.)

s. v. hărnicie, râvnă, silință, sârguință, strădanie, străduință, vrednicie, zel.

(trăsură mare, sârguință) s. f., g.-d. art. diligénței; pl. diligénțe

f. înv. Trăsură mare, cu multe locuri, care servea ca mijloc de transport pentru pasageri și poștă la distanțe mari; poștalion. /<fr. diligence

s.f. Silință, sârguință. [< lat. diligentia, cf. fr. diligence].

s.f. (În trecut) Trăsură mare cu cai, folosită la transportul în comun al călătorilor, care mergea mai repede decât trăsurile obișnuite. [< fr. diligence].

s. f. silință, sârguință, zel. (< lat. diligentia, fr. diligence)

s. f. trăsură mare cu cai, folosită în trecut, la transportul regulat de poștă și călători pe distanțe lungi; poștalion. (< fr. diligence)