diluéz, vb. I. 1. Tranz. A micșora concentrația unei soluții. 2. Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A (se) atenua, a (se) micșora, a slăbi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. diluer.
vb. (sil. -lu-a), ind. prez. 1 sg. diluéz, 3 sg. și pl. dilueáză, 1 pl. diluăm (sil. -lu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. diluéze (sil. -lu-e); ger. diluând (sil. -lu-ând)
tranz. 1) (lichide, soluții) A face să aibă o concentrație mai mică cu ajutorul unui diluant. 2) fig. A face să se dilueze. [Sil. di-lu-a] /<fr. diluer
pers. 3 se ~eáză intranz. (despre procese, acțiuni etc.) A deveni mai puțin intens; a scădea în intensitate; a slăbi; a se atenua; a se estompa; a se amortiza. [Sil. di-lu-a] /<fr. diluer
vb. I. tr. 1. A micșora concentrația unei soluții. 2. (Fig.) A micșora, a slăbi, a atenua. [Pron. -lu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / cf. fr. diluer].
vb. tr. 1. a reduce concentrația unei soluții. 2. (fig.) a micșora, a slăbi. (< fr. diluer)
diluați, -te, adj. 1. (Despre soluții) Care e mai puțin concentrat; slab. ♦ (Substantivat, n.) Soluție căreia i s-a micșorat concentrația. 2. Fig. (Despre opere literare) Cu dezvoltări lungi și inutile; dezlânat, prolix. [Pr.: -Iu-at] – V. dilua.
1) Care a fost supus diluării. 2) fig. (despre modul de exprimare) Lipsit de concizie; dezlânat. [Sil. -lu-at] /v. a dilua