s.f. Țesătură groasă de lână (albă), folosită la confecționarea hainelor țărănești; aba, pănură. – Din tc. dimi.
f. înv. 1) Țesătură groasă de casă (de obicei din lână albă) folosită pentru haine; aba; pănură. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. [Art. dimia; G.-D. dimiei; Sil. -mi-e] /<turc. dimi
s.f. – Țesătură groasă de lînă albă. – Mr. dhimit, „barhet”. Tc. dimi „barhet” (Meyer, Türk. St., I, 54; Șeineanu, II, 157; Lokotsch 521; Pascu, II, 34); cf. bg. dimiĭa, sb. dimije, alb. dimi „pantalon turcesc”. Tiktin crede că termenul tc. provine din fr. demicoton „percal”, care a dat și tc. demikoton, rom. (di)micaton, s.n. (înv., pînză de bumbac de căptușit, percal). Este cuvînt identic cu dimii, s.f. (Olt., pantalon turcesc de lînă albă).