definiția dinastii definiție dex

s. m., pl. dináști

s.m. Șef de trib sau suveran al unui stat mai mic din antichitate. ♦ Feudal suzeran sau vasal. [< fr. dynaste, gr. dynastes].

s. m. 1. (ant.) șef de trib, suveran al unui stat mai mic. ♢ feudal suzeran sau vasal. 2. întemeietor al unei dinastii. (< fr. dynaste, gr. dynastes)

dinastii, s.f. Familie ai cărei membri se succedă la cârma unui stat (ca principi, regi sau împărați); șir de suverani care alcătuiesc o astfel de familie. – Din fr. dynastie.

s. (IST.) casă, familie. (Regi din ~ capețiană.)

s. f., art. dinastía, g.-d. art. dinastíei; pl. dinastíi, art. dinastíile

f. 1) Familie de suverani (regi, împărați), ai cărei reprezentanți se succed consecutiv la cârma țării. 2) Serie de suverani dintr-o astfel de famifie; neam domnesc. ~a Mușatinilor. [Art. dinastia; G.-D. dinastiei; Sil. -ti-e] /<fr. dinastie

s.f. Succesiune de suverani care aparțin aceleiași familii; (p. ext.) familie domnitoare. [Gen. -iei. / < fr. dynastie, it. dinastia, cf. gr. dynasteia – dominație].

s. f. 1. familie ai cărei membri se succed ereditar la conducerea unui stat; șir de suverani aparținând unei asemenea familii. 2. succesiune de personalități a aceleiași familii. (< fr. dynastie, gr. dynasteia, putere)