direcționați, -te, adj. Care a fost orientat într-un anumit sens. – V. direcționa.
direcționéz, vb. I. Tranz. A orienta, a îndruma într-un anumit sens. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. directionner.
vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. direcționéz, 3 sg. și pl. direcționeáză
tranz. 1) (obiec-te) A face să ia o anumită direcție. 2) fig. (persoane, colective) A face să găsească soluția cea mai bună (într-o anumită împrejurare); a orienta. /<fr. directioner