definiția direct definiție dex

direct

găsește rime pentru direct
Cuvinte apropiate: dilect, direc, direct, directă, dirept

DIRÉCT, -Ă,

direcți, -te, adj., s.f., adv. 1. Adj. Care duce la țintă, de-a dreptul, fără ocol; drept. ♢ În linie directă = din tată în fiu, în linie dreaptă de rudenie. 2. S.f. Lovitură dată de un boxer cu mâna întinsă drept înainte. 3. Adv. De-a dreptul, fără ocol. 4. Adj. Care se face, are loc fără intermediar sau fără ascunzișuri, fățiș; nemijlocit. ♢ Vot direct = vot exprimat prin participarea la urnă a fiecărui cetățean. Impozit direct = impozit asupra venitului sau proprietății, perceput pe baza unor roluri nominale. Complement direct = complement care determină un verb tranzitiv. Vorbire directă sau stil direct = procedeu sintactic și stilistic de redare fidelă a spuselor sau gândurilor cuiva. 5. Adv. Fără intermediar, în mod nemijlocit; fără ascunzișuri, fățiș. ♢ Expr. A fi (sau a face) direct răspunzător (de ceva) = a răspunde (sau a face să răspundă) personal și integral (de faptele sale). 6. Adv. (În sintagma) Mărimi direct proporționale = mărimi al căror raport este de asemenea natură încât creșterea sau scăderea uneia de un număr de ori provoacă creșterea sau scăderea celeilalte de același număr de ori. – Din fr. direct, lat. directus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia direct

DIRÉCT

adj., adv. 1. adj. drept, neocolit. (Un drum ~ îl duce în sat.) 2. adv. ață, drept, neocolit, sfoară, (pop.) oblu. (Merge ~ la el acasă.) 3. adj. nemijlocit, (rar) nemediat. (Comunicație, legătură ~.) 4. adv. v. pieptiș. 5. adv., adj. v. personal. 6. adj. v. fățiș. 7. adv. v. fățiș. 8. adj. v. nemijlocit.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia direct

Direct

≠ indirect, mijlocit, ocolit, șerpuit, sinuos, mediat
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia direct

diréct

adj. m., pl. dirécți; f. sg. diréctă, pl. dirécte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia direct

DIRÉC//T1 ~tă (~ți, ~te)

1) Care duce la țintă fără cotituri sau ocoluri; drept. Linie ~tă. 2) fig. Care se exprimă sau spune adevărul deschis, fără ascunzișuri. 3) Care asigură o legătură nemijlocită. Comunicație ~tă. 4) Care se face sau are loc fără trepte intermediare. Vot ~. Adresare ~tă. 5): Complement ~ parte secundară a propoziției, care determină un verb tranzitiv și indică obiectul asupra căruia trece acțiunea. 6): Vorbire ~tă reproducere întocmai a formei și a conținutului vorbirii cuiva. /<fr. direct, lat. directus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia direct

DIRÉCT2

adv. 1) Fără înconjur; de-a dreptul. 2) În mod nemijlocit. ♢ A fi ~ răspunzător a răspunde personal de anumite fapte. /<fr. direct, lat. directus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia direct

diréct (diréctă),

adj. – Drept, fără ocol. Lat. directus (sec. XIX). – Der. direcți(un)e, s.f., din fr. direction; director, s.m., din fr. directeur; directoare, s.f.; directorat, s.n. (regim al unuia sau mai multor directori); directorial, adj.; indirect, adj.; directoriu, s.n.; dirija, vb. din fr. diriger; dirigent, adj.; diriginte, s.m. (profesor însărcinat cu supravegherea unei clase); dirijabil, s.n.; dirijor, s.m.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia direct

DIRÉCT, -Ă

adj. 1. Care duce la țintă, drept, fără ocoluri. 2. Imediat, nemijlocit, lipsit de intermediar. 3. (Despre complemente) Care este legat nemijlocit de verb, indicând asupra cui trece acțiunea verbului respectiv. ♦ (Despre construcții lexicale) În care cuvintele sunt așezate în ordinea lor normală sau logică. ♦ (Despre stil) Care relatează cuvintele așa cum au fost spuse. ♢ Întrebare directă = întrebare care se realizează printr-o propoziție principală sau independentă. // adv. Fără înconjur, de-a dreptul, drept. [Cf. lat. directus, fr. direct].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia direct

DIRÉCT, -Ă

I. adj. 1. care duce de-a dreptul la țintă, drept, fără ocoluri. o în linie ~ă = din tată în fiu. 2. imediat, nemijlocit, fără intermediar. o vorbire ~ă sau stil ~ = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidelă a spuselor cuiva, printr-un verb sau alt cuvânt de declarație; complement ~ = complement care exprimă obiectul asupra căruia se răsfrânge direct acțiunea unui verb tranzitiv; propoziție completivă ~ă (și s. f.) = propoziție cu funcție de complement direct pe lângă un verb tranzitiv din regentă. II. adj., adv. (care are loc) fără ascunzișuri, fățiș, drept. III. adv. 1. fără înconjur, de-a dreptul. 2. (mat.; despre mărimi variabile) ~ proporționale = care depind una de alta, astfel încât creșterea (sau descreșterea) uneia de un număr de ori provoacă creșterea (respectiv descreșterea) celeilalte de același număr de ori. IV. s. n. (radio, tv.) în ~ = transmis pe viu, în momentul producerii evenimentului. V. s. f. (box) lovitură aplicată prin întinderea mâinii înainte. (< fr. direct, lat. directus)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia direct
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar | Kurs walut