(linie, persoană) s. f., g.-d. art. directoárei; pl. directoáre
s.f. (Mat.) Curbă pe care se sprijină generatoarele unei suprafețe conice sau cilindrice. [După fr. directrice].
directori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care dirijează sau conduce ceva, care indică direcția. ♢ Roți directoare = roțile din față ale unui vehicul, cu ajutorul cărora se stabilește direcția de mers. Plan director = hartă sau plan al unei regiuni la scara de 1/20000. Linie directoare = linie fixă pe care alunecă altă linie care, prin mișcarea ei în spațiu, descrie o suprafață. ♦ Fig. Care indică linia de conduită, care îndrumează (activitatea). 2. S.f. Curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe riglate. 3. S.n. (Elt.) Element constructiv al unei antene (2), folosit pentru mărirea directivității. – Din fr. directeur, lat. director, -oris.
directori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care dirijează sau conduce ceva, care indică direcția. ♢ Roți directoare = roțile din față ale unui vehicul, cu ajutorul cărora se stabilește direcția de mers. Plan director = hartă sau plan al unei regiuni la scara de 1/20000. Linie directoare = linie fixă pe care alunecă altă linie care, prin mișcarea ei în spațiu, descrie o suprafață. ♦ Fig. Care indică linia de conduită, care îndrumează (activitatea). 2. S.f. Curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe riglate. 3. S.n. (Elt.) Element constructiv al unei antene (2), folosit pentru mărirea directivității. – Din fr. directeur, lat. director, -oris.
directori, -oare, s.m. și f. Persoană care conduce o întreprindere, o instituție, o publicație etc. sau un sector al acestora; funcție deținută de această persoană. – Din fr. directeur, lat. director, -oris.
(care indică direcția) adj. m., pl. directóri; f. sg. și pl. directoáre
(care indică direcția) adj. m., pl. directóri; f. sg. și pl. directoáre
1) Care dirijează un domeniu de activitate. Comitet ~. 2) Care determină direcția. Semn ~. 3) Care indică o linie de conduită. Idee ~oare. /<fr. directeur, lat. director, ~oris
m. și f. Persoană care se află în fruntea unei instituții sau întreprinderii; conducător al unei instituții sau întreprinderi. ~ general. ~ul școlii. ~ul uzinei. /<fr. directeur, lat. director, ~oris
1) Care dirijează un domeniu de activitate. Comitet ~. 2) Care determină direcția. Semn ~. 3) Care indică o linie de conduită. Idee ~oare. /<fr. directeur, lat. director, ~oris
s.m. și f. Conducător al unei întreprinderi, al unei instituții, al unei direcții de minister etc. [Cf. fr. directeur].
adj. Care reglează, dirijează, care arată direcția. ♢ Plan director = hartă la scară mică care servește la pregătirea operațiilor militare. ♦ (Fig.) Care arată linia de conduită ce trebuie urmată; care dirijează activitatea într-un anumit domeniu. // s.n. Element care urmărește directivitatea unui sistem de antene. [Acc. și diréctor. / cf. fr. directeur, lat. director].
adj. Care reglează, dirijează, care arată direcția. ♢ Plan director = hartă la scară mică care servește la pregătirea operațiilor militare. ♦ (Fig.) Care arată linia de conduită ce trebuie urmată; care dirijează activitatea într-un anumit domeniu. // s.n. Element care urmărește directivitatea unui sistem de antene. [Acc. și diréctor. / cf. fr. directeur, lat. director].
I. adj. 1. care dirijează, care orientează, care trasează direcții. ♦ roți ~oare = roți care permit conducerea unui vehicul. 2. plan ~ = hartă la scară mică, care servește la pregătirea operațiilor militare. II. s. n. element constructiv pentru mărirea directivității unui sistem de antene. III. s. f. (mat.) 1. curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe conice sau cilindrice. 2. (la conice) polara unuia dintre focare. (< fr. directeur, lat. director, /III/ după fr. directrice)
s. m. f. 1. conducător al unei întreprinderi, al unei instituții sau al unei direcții dintr-un organ central. 2. fiecare din cei cinci membri ai Directoratului (2). (< fr. directeur, lat. director)
I. adj. 1. care dirijează, care orientează, care trasează direcții. ♦ roți ~oare = roți care permit conducerea unui vehicul. 2. plan ~ = hartă la scară mică, care servește la pregătirea operațiilor militare. II. s. n. element constructiv pentru mărirea directivității unui sistem de antene. III. s. f. (mat.) 1. curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe conice sau cilindrice. 2. (la conice) polara unuia dintre focare. (< fr. directeur, lat. director, /III/ după fr. directrice)