dirijări, s.f. Acțiunea de a dirija, conducere, îndrumare. – V. dirija.
s. 1. v. îndreptare. 2. îndrumare, reglare. (~ circulației rutiere.) 3. v. conducere.
s. f., g.-d. art. dirijării; pl. dirijări
s.f. Acțiunea de a dirija și rezultatul ei; conducere. [< dirija].