discofili, -e, s.m. și f. Amator de muzică înregistrată pe discuri; colecționar de discuri. – Din fr. discophile.
s. m., pl. discofíli
m. și f. Amator de muzică înregistrată pe discuri; colecționar de discuri. /<fr. discophile
s. m. f. amator de muzică înregistrară pe discuri. (< fr. discophile)
s.f. Pasiune de a colecționa discuri1 (4). – Din fr. discophilie.
s. f., art. discofilía, g.-d. art. discofilíei
s.f. Pasiunea pentru discuri; tendința de a colecționa discuri. [Gen. -iei. / < fr. discophilie].