discrazii, s.f. Stare generală morbidă care nu are o cauză bine definită. – Din fr. dyscrasie.
s. f., art. discrazía, g.-d. art. discrazíei, pl. discrazíi, art. discrazíile
s.f. 1. (Med.) Tulburare în compoziția și reacțiile diferitelor umori ale organismului. ♦ Tulburare în coagulabilitatea sângelui. 2. Constituție (organică) dificilă; temperament dificil, rău. [Gen. -iei. / < fr. dyscrasie, cf. gr. dys – dificil, krasis – constituție].
s. f. 1. tulburare în compoziția și reacțiile diferitelor umori ale organismului. ♢ tulburare în coagularea sângelui. 2. constituție (organică) dificilă; temperament dificil, rău. (< fr. dyscrasie)