s.f. Caracterul discursiv (1) al unei idei, fraze, expuneri etc.: însușirea unei expuneri de a fi clară, explicită, de a se întemeia pe raționament. – Discursiv + suf. -itate.
s. f., g.-d. art. discursivității
f. Caracter discursiv. [Art. discursivitatea; G.-D. discursivității] /discursiv + suf. ~itate
s.f. Caracterul discursiv al unei idei. ♦ (Rar) Întindere, extindere exagerată (în vorbire, în stil). [Cf. fr. discursivité, it. discorsività].