definiția disecare definiție dex

disecare

găsește rime pentru disecare
Cuvinte apropiate: desecare, disecare

DISECÁRE,

disecări, s.f. Acțiunea de a diseca și rezultatul ei; disecție. – V. diseca.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia disecare

DISECÁRE

s. v. disecție.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia disecare

disecáre

s. f., g.-d. art. disecării; pl. disecări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia disecare

DISECÁRE

s.f. Acțiunea de a diseca și rezultatul ei. ♦ (Geol.) Acțiunea de fragmentare a unei suprafețe plane (câmpie, platou etc.) prin ravinare sau printr-o rețea densă de văi. ♦ (Fig.) Analiză minuțioasă. [< diseca].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia disecare

DISECÁRE

s. f. 1. acțiunea de a diseca. ♢ (geol.) acțiunea de fragmentare a unei suprafețe plane prin ravinare sau printr-o rețea densă de văi. 2. (fig.) analiză minuțioasă. (< diseca)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia disecare

DISECÁ,

diséc, vb. I. Tranz. A efectua o disecție. ♦ Fig. A analiza ceva în mod minuțios pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. – Din fr. disséquer, lat. dissecare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia disecare

DISECÁ

vb. (ANAT.) (rar) a spinteca. (A ~ un cadavru.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia disecare

disecá

vb., ind. prez. 1 sg. diséc, 3 sg. și pl. disécă; conj. prez. 3 sg. și pl. diséce
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia disecare

A DISECÁ diséc

tranz. 1) (organisme animale sau vegetale) A supune unei disecții; a diviza prin tăiere în părți componente pentru a studia structura. 2) fig. A examina minuțios (pentru a descoperi proprietățile ascunse). /<fr. disséquer, lat. dissecare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia disecare

DISECÁ

vb. I. tr. 1. A tăia, a împărți metodic părțile unui organism pentru a le studia structura sau vătămăturile cauzate de o boală. 2. (Fig.) A analiza minuțios, a cerceta atent. [P.i. diséc, 3,6 -că. / < fr. disséquer, cf. lat. dissecare].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia disecare

DISECÁ

vb. tr. 1. a efectua o disecție. 2. (fig.) a analiza (ceva) minuțios, a cerceta atent. (< fr. disséquer, lat. dissecare)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia disecare
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar | Kurs walut | Pret fier vechi