disecții, s.f. Deschidere a unui organism, urmată de separarea și analizarea metodică a componentelor lui, prin mijloace chirurgicale; disecare. – Din fr. dissection, lat. dissectio.
s. f. (sil. -ți-e), art. disécția (sil. -ți-a), g.-d. art. disécției; pl. disécții, art. disécțiile (sil. -ți-i-)
f. Deschidere sau secționare prin mijloace chirurgicale a unui corp sau a unor părți ale lui, în scopul studierii lor anatomice sau pentru a efectua o operație. [Art. disecția; G.-D. disecției; Sil. -ți-e] /<fr. dissection, lat. dis-sectio
s.f. Disecare; cercetare a organelor disecate. [Gen. -iei. / cf. fr. dissection, lat. dissectio].
s. f. deschidere chirurgicală a unui organism, separând diferitele lui componente pentru a le studia structura sau vătămăturile cauzate de o boală. (< fr. dissection, lat. dissectio)