, diseminări, s.f. Împrăștiere, răspândire (în toate părțile). ♢ Spec. Răspândire pe cale naturală a semințelor, fructelor, polenului etc. în momentul maturizării lor. ♢ Răspândire în organismul unei ființe a agenților unei boli. – După fr. dissémination.
s. v. împrăștiere, propagare, răspândire.
s. f., g.-d. art. diseminării; pl. diseminări
f. 1) bot. Răspândire naturală a semințelor. 2) min. Felul cum sunt repartizate mineralele într-un zăcământ. 3) med. Răspândire a agenților unei boli în organism. /<fr. dissémination
s.f. Acțiunea de a disemina; răspândire, împrăștiere (spec.) împrăștiere pe pământ a semințelor ajunse la maturitate; diseminație; răspândire în organism a agenților unei boli. ♦ (Petr.) Modul de repartizare a mineralelor într-un zăcământ. [< disemina].
s. f. 1. acțiunea de a disemina. 2. împrăștiere naturală a semințelor ajunse la maturitate; diseminație. 3. răspândire în organism a agenților unei boli. 4. modul de repartizare a mineralelor într-un zăcământ. (< disemina)