disfonii, s.f. (Med.) Alterare a vocii datorită unor leziuni ale coardelor vocale, ale nervilor laringieni sau ale unor centri nervoși superiori. – Din fr. dysphonie.
s.f. Tulburare a vorbirii fie prin alterarea unor centri nervoși, fie prin rănirea aparatului fonator. ♦ Modificare a timbrului și a intensității vocii; răgușeală. [Gen. -iei. / < fr. dysphonie, cf. gr. dys – dificil, phone – sunet].
s. f. modificare (temporară) a timbrului și a intensității vocii; răgușeală. (< fr. dysphonie, gr. dysphonia)