disimulați, -te, adj. Care ascunde (sub un aspect înșelător) adevărata înfățișare a lucrurilor, a situației etc. ♦ (Despre oameni și firea lor) Închis, ascuns; fals, ipocrit. – V. disimula.
1) v. A DISIMULA. 2) (despre persoane) Care are o fire ascunsă; puțin comunicativ. /v. a disimula
disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații etc. (dându-i o aparență înșelătoare); a camufla, a masca. – Din fr. dissimuler, lat. dissimulare.
vb., ind. prez. 1 sg. disimuléz, 3 sg. și pl. disimuleáză
tranz. A prezenta într-o formă aparentă, ascunzând adevărul; a camufla; a masca. /<fr. dissimuler, lat. dissimulare
vb. I. tr. A ascunde, a masca adevărata față a lucrurilor; a se preface. [< fr. dissimuler, it., lat. dissimulare].
vb. tr. a-și ascunde adevăratele gânduri, sentimente etc., dându-le aparențe înșelătoare; a masca, a camufla. ♢ (fig.) a deghiza. (< fr. dissimuler, lat. dissimulare)