disjuncți, -te, adj. (Rar) Disjunctiv. ♢ (Mat.) Mulțimi disjuncte = mulțimi care nu au nici un element comun. – Din lat. disjunctus. Cf. fr. disjoint.
adj. v. disjunctiv.
adj. m., pl. disjúncți; f. sg. disjúnctă (sil. -junc-), pl. disjúncte
adj. Disjunctiv. ♢ (Mat.) Mulțimi disjuncte – mulțimi care nu au elemente comune. [Cf. it. disgiunto, fr. disjoint, lat. disiunctus].
adj. despărțit, separat. ♢ (mat.) mulțimi disjuncte = mulțimi care nu au nici un element comun; (muz.) trepte disjuncte = trepte ale gamei care nu se succed imediat. (>lat. disiunctus; după fr. disjoint)