definiția disjunctii definiție dex

disjunctii

găsește rime pentru disjunctii
Cuvinte apropiate: disjunctiv

DISJÚNCT, -Ă,

disjuncți, -te, adj. (Rar) Disjunctiv. ♢ (Mat.) Mulțimi disjuncte = mulțimi care nu au nici un element comun. – Din lat. disjunctus. Cf. fr. disjoint.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia disjunctii

DISJÚNCT

adj. v. disjunctiv.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia disjunctii

disjúnct

adj. m., pl. disjúncți; f. sg. disjúnctă (sil. -junc-), pl. disjúncte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia disjunctii

DISJÚNCT, -Ă

adj. Disjunctiv. ♢ (Mat.) Mulțimi disjuncte – mulțimi care nu au elemente comune. [Cf. it. disgiunto, fr. disjoint, lat. disiunctus].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia disjunctii

DISJÚNCT, –Ă

adj. despărțit, separat. ♢ (mat.) mulțimi disjuncte = mulțimi care nu au nici un element comun; (muz.) trepte disjuncte = trepte ale gamei care nu se succed imediat. (>lat. disiunctus; după fr. disjoint)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia disjunctii

DISJÚNCȚIE,

disjuncții, s.f. Relație logică între două enunțuri care de obicei se exclud reciproc; functor logic exprimat prin termenii disjunctivi „sau”, „ori” și „fie”. – Din fr. disjonction.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia disjunctii

disjúncție

s. f. (sil. -junc-ți-e), art. disjúncția (sil. -ți-a), g.-d. art. disjúncției; pl. disjúncții, art. disjúncțiile (sil. -ți-i-)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia disjunctii

DISJÚNCȚI//E ~i

f. Relație logică între două enunțuri exprimată prin termenii disjunctivi „sau”, „ori” și „fie”. [Art. disjuncția; G.-D. disjuncției; Sil. -ți-e] /<fr. disjonction
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia disjunctii

DISJÚNCȚIE

s.f. (Rar) Despărțire, separare; diastază (2) [în DN]. ♦ Asindet. ♦ (Log.) Relație logică între două enunțuri; conectiv. [Gen. -iei, var. disjuncțiune s.f. / < lat. disiunctio, cf. fr. disjonction].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia disjunctii

DISJÚNCȚIE

s. f. 1. excludere reciprocă. ♢ despărțire, separare; diastază (2). ♢ asindent. ♢ (biol.) separare a unei perechi de cromozomi în cursul mitozei sau meiozei. 2. (log.) relație între două enunțuri care se exclud reciproc; conectiv. (< fr. disjonction, lat. disiunctio)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia disjunctii
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar | Kurs walut