s.f. (Med.) Greutate în pronunțarea cuvintelor. – Din fr. dyslalie.
f. med. Stare patologică care se manifestă prin greutatea de a articula cuvintele. [Art. dislalia; G.-D. dislaliei; Sil. -li-e] /<fr. dyslalie
s.f. (Med.) Greutate în articularea cuvintelor. [< fr. dyslalie, cf. gr. dys – dificil, lalein – a vorbi].
s. f. tulburare în articularea cuvintelor, datorată unor malformații sau leziuni ale organelor fonatoare. (< fr. dyslalie)