dislocații, s.f. (Rar) Dislocare. – Din fr. dislocation.
s. f. (sil. -ți-e), art. dislocáția (sil. -ți-a), g.-d. art. dislocáției; pl. dislocáții, art. dislocáțiile (sil. -ți-i-)
s.f. Dislocare. ♦ Defect de structură al unui cristal, constând în perturbarea distribuției atomilor. [Gen. -iei, var. dislocațiune s.f. / < fr. dislocation].
s. f. 1. dislocare. 2. defect de structură al unui cristal constând în perturbarea distribuției atomilor. (< fr. dislocation)