dispenséz, vb. I. 1. Refl. A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunța la... 2. Tranz. A scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc. – Din fr. dispenser, lat. dispensare.
vb. 1. a se lipsi, a renunța. (S-a ~ de serviciile lui.) 2. v. scuti.
vb., ind. prez. 1 sg. dispenséz, 3 sg. și pl. dispenseáză
tranz. (persoane) A face să fie liber; a elibera. /<fr. dispenser, lat. dispensare
intranz. A înceta de a mai fi dornic. ~ de comodități. /<fr. dispenser, lat. dispensare
vb. I. 1. refl. A se lipsi (de ceva, de cineva), a renunța la... 2. tr. A scuti (pe cineva) de o însărcinare, de o obligație etc. [< fr. dispenser, it., lat. dispensare].
vb. I. refl. a se lipsi (de ceva, de cineva), a renunța la... II. tr. a scuti de o îndatorire, de o obligație etc. (< fr. dispenser, lat. dispensare)