dispersii, s.f. 1. Împrăștiere, răspândire, risipire. ♦ Spec. (Chim.) Stare de împrăștiere, într-un mediu oarecare, a unei substanțe aflate în particule foarte mici. ♦ Spec. (Fiz.) Separare a unei radiații sau a unei unde sonore în urma refracției, difracției etc. 2. (Mat.) Repartizare a unei mulțimi de valori în jurul unei anumite valori tipice. [Var.; dispersiúne s.f.] – Din fr. dispersion, lat. dispersio, -onis.
s. f. (sil. -si-e), art. dispérsia (sil. -si-a), g.-d. art. dispérsiei; pl. dispérsii, art. dispérsiile (sil. -si-i-)
f. 1) Răspândire în diferite direcții; împrăștiere. 2) chim. Stare de împrăștiere a unei substanțe sub formă de particule mici într-un mediu solid, lichid sau gazos. ♢ ~a luminii descompunere, sub forma unui spectru, a unei radiații de lumină compuse, când trece printr-o prismă de sticlă. [Art. dispersia; G.-D. dispersiei; Sil. -si-e] /<fr. dispersion, lat. dispersio, ~onis
s.f. Împrăștiere, răspândire. ♢ Dispersie a luminii = descompunere sub forma unui spectru, a unei radiații de lumină compuse, care trece printr-o prismă de sticlă. ♦ Împrăștiere a unei substanțe în particule foarte fine într-un mediu gazos, lichid sau solid. ♦ Expresie folosită în statistica matematică, prin care se măsoară concentrarea unei mulțimi de valori în jurul unei valori medii. ♦ Fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeași armă și cu aceleași elemente de tragere nu se confundă. [Gen. -iei, var. dispersiune s.f. / cf. fr. dispersion, it. dispersione, lat. dispersio].
s. f. 1. împrăștiere, răspândire. ♢ împrăștiere a unei substanțe în particule foarte fine într-un mediu solid, lichid sau gazos. ♢ răspândire a semințelor, a plantelor. ♢ (stat. mat.) expresie care măsoară concentrația unei mulțimi de valori în jurul unei valori medii. ♢ fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeași armă și cu aceleași elemente de tragere nu se confundă. 2. descompunere a luminii în radiațiile monocromatice componente la trecerea printr-o prismă de sticlă. 3. (mat.) indicator numeric al împrăștierii valorilor unei variabile aleatorii față de valoarea medie. (< fr. dispersion, lat. dispersio)