distanțéz, vb. I. 1. Tranz. A lăsa o anumită distanță între două sau mai multe ființe sau lucruri; a rări. 2. Refl. A se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva); a lăsa în urmă, la o distanță (tot mai) apreciabilă (pe cineva sau ceva). ♦ Fig. A se deosebi (în mod sensibil) de cineva în idei, în concepții etc.; a întrece, a depăși pe cineva ca valoare. – Din fr. distancer.
vb., ind. prez. 1 sg. distanțéz, 3 sg. și pl. distanțeáză
intranz. 1) A se depărta tot mai mult. ~ de fruntea coloanei. 2) fig. A se deosebi sub aspect calitativ în idei sau concepții. 3) fig. A se distinge prin valoarea fizică sau intelectuală. /<fr. distancer