definiția distantat definiție dex

distanțéz, vb. I. 1. Tranz. A lăsa o anumită distanță între două sau mai multe ființe sau lucruri; a rări. 2. Refl. A se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva); a lăsa în urmă, la o distanță (tot mai) apreciabilă (pe cineva sau ceva). ♦ Fig. A se deosebi (în mod sensibil) de cineva în idei, în concepții etc.; a întrece, a depăși pe cineva ca valoare. – Din fr. distancer.

vb. 1. v. îndepărta. 2. v. detașa. 3. v. spația.

≠ a apropia

≠ a se apropia

vb., ind. prez. 1 sg. distanțéz, 3 sg. și pl. distanțeáză

tranz. (lucruri) A îndepărta la o anumită distanță. /<fr. distancer

intranz. 1) A se depărta tot mai mult. ~ de fruntea coloanei. 2) fig. A se deosebi sub aspect calitativ în idei sau concepții. 3) fig. A se distinge prin valoarea fizică sau intelectuală. /<fr. distancer

vb. I. 1. tr. A lăsa anumite distanțe între obiecte sau ființe; a rări. 2. refl. A întrece, a depăși. ♦ A se depărta, a lăsa în urmă. ♦ (Fig.) A se deosebi (de cineva) ca valoare. [< fr. distancer, it. distanziare].

vb. I. tr. a lăsa anumite distanțe între obiecte sau ființe; a rări. II. refl. 1. a întrece, a depăși. ♢ a se depărta, a lăsa o urmă. 2. (fig.) a se deosebi (de cineva) ca valoare. (< fr. distancer)

distanțați, -te, adj. Care este separat unul de altul; care se află la distanță unul de altul. – V. distanța.

adj. 1. depărtat, rar. (Rânduri ~.) 2. v. spațiat.

adj. m., pl. distanțáți; f. sg. distanțátă; pl. distanțáte