distanți, -te, adj. (Despre oameni) Care este de o politețe rece și puțin comunicativă în relațiile cu ceilalți, care este rezervat; (despre atitudinea, manifestările oamenilor) care exprimă, trădează pe omul distant. – Din fr. distant.
adj. neprietenos, nesociabil, rezervat, (fig.) glacial, rece. (O atitudine ~.)
(despre per-soane) Care ține la distanță pe cei din jur, afișând un aer de superioritate. /<fr. distant
adj. Rece, rezervat, necomunicativ, bățos. [< fr. distant].
adj. (despre oameni sau comportamentul lor) rece, rezervat, necomunicativ. (< fr. distant)
, distanțe, s.f. 1. Interval care desparte două puncte în spațiu; depărtare. ♢ Loc. adv. La distanță = la o oarecare depărtare. De la distanță = de la un punct depărtat. Din distanță în distanță = din loc în loc, la anumite intervale (egale). ♦ Interval de timp care desparte două momente, două evenimente. 2. Fig. (Rar) Deosebire, diferență. Distanța de la roșu la roz. – Din fr. distance, lat. distantia.
s. 1. depărtare, interval, spațiu, (Transilv.) scopot. (Ce ~ este între stâlpi?) 2. depărtare, spațiu, (pop.) cale, (înv.) loc. (Între cele două orașe e o ~ de 40 km.) 3. bucată, interval, (reg.) postată. (A parcurs o bună ~ din drum.) 4. v. lungime.
f. 1) Interval dintre două puncte în spațiu; depărtare. ♢ La ~ la o anumită depărtare. De la ~ dintr-un loc depărtat. A ține pe cineva la ~ a se purta rece, distant cu cineva. 2) Interval de timp care desparte anumite evenimente. 3) fig. Diferență de nivel social, de grad, de civilizație sau de importanță. Între ei există o ~ foarte mare. /<fr. distance, lat. distantia
s.f. 1. Interval între două puncte; spațiu, interval care există, se întinde între două lucruri, între două locuri etc. 2. Depărtare. 3. Interval de timp. 4. (Fig.) Diferență de rang, de situație între două persoane. [< fr. distance, it. distanza, cf. lat. distantia].