s. (CHIM.) distilație, (înv.) spiritualizare, spiritualizație. (~ alcoolului.)
s. f., g.-d. art. distilării; pl. distilări
s.f. Acțiunea de a distila și rezultatul ei; distilație. [< distila].
s. f. 1. trecere a unui lichid în stare de vapori prin fierbere, curmată de condensarea acestora, în scopul separării lichidului condensat de reziduuri. 2. vaporizare a lichidelor în unele materii solide sau rezultate din descompunerea termică a acestora. (< distila)