Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția distinctii definiție dex
distinctii
găsește rime pentru
distinctii
Cuvinte apropiate:
distinctiv
DISTÍNCT, -Ă,
distincți
, -te,
adj.
1.
Care se
deosebește
prin
anumite
trăsături
proprii
de alte
lucruri
de
același
fel
sau
asemănătoare
;
deosebit
,
diferit
.
2.
(
Adesea
adverbial
)
Clar
,
evident
,
lămurit
,
deslușit
. – Din fr.
distinct
,
lat.
distinctus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia distinctii
DISTÍNCT
adj., adv.
1.
adj.
deosebit
,
diferit
, (înv. și pop.)
osebit
.
(
Două
cete
,
două
grămezi
~.)
2.
adj. v.
aparte
.
3.
adj. v.
separat
.
4.
adj. v.
caracteristic
.
5.
adj. v.
clar
.
6.
adv. v.
bine
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia distinctii
Distinct
≠
asemănător
,
neclar
,
identic
,
nedeslușit
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia distinctii
distínct
adj. m., pl.
distíncți
;
f. sg.
distínctă
(
sil
.
-
tinc
-
), pl.
distíncte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia distinctii
DISTÍNC//T ~tă (~ți, ~te)
1) Care se
distinge
de ceva sau de cineva
apropiat
sau
analog
;
diferit
. 2)
(
despre
voce
,
sunete
etc.)
Care se
aude
bine
;
deslușit
;
clar
. /<fr.
distinct
,
lat.
distinctus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia distinctii
DISTÍNCT, -Ă
adj.
1.
Separat
,
deosebit
,
diferit
de
altceva
.
2.
Clar
,
deslușit
. [< fr.
distinct
, cf. lat.
distinctus
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia distinctii
DISTÍNCT, -Ă
adj.
1.
deosebit
,
diferit
de
altceva
. 2. (fig.)
clar
,
deslușit
,
evident
. (< fr.
distinct
, lat.
distinctus
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia distinctii
DISTÍNCȚIE
,
distincții
, s.f.
1.
Deosebire
,
diferență
.
A
face
distincție
.
Fără
distincție
.
2.
Finețe
,
eleganță
în
înfățișare
și
comportări
.
3.
Decorație
sau
titlu
care se
acordă
unei
persoane
pentru
merite
deosebite
. [Var.:
distincțiúne
s.f.] – Din fr.
distinction
, lat.
distinctio, -onis
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia distinctii
DISTÍNCȚÍE
s.
1.
v.
deosebire
.
2.
v.
bun
-
gust
.
3.
eleganță
,
finețe
,
rafinament
,
subtilitate
.
(~ în
comportări
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia distinctii
distíncție
s. f. (
sil
.
-
tinc
-ți-e
),
art
.
distíncția
(
sil
.
-ți-a
), g.-d.
art
.
distíncției
;
pl.
distíncții
,
art
.
distíncțiile
(
sil
.
-ți-i-
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia distinctii
DISTÍNCȚI//E ~i
f.
1)
Caracter
distinct
;
lipsă
de
asemănare
;
deosebire
;
diferență
. 2)
Atitudine
,
comportare
,
înfățișare
aleasă
,
deosebită
. 3)
Diplomă
sau
titlu
, care
recompensează
un
merit
al cuiva. [
Art
.
distincția
;
G.-D.
distincției
;
Sil
.
-ți-e
] /<fr.
distinction,
lat.
distinctio, ~onis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia distinctii
DISTÍNCȚIE
s.f.
1.
Deosebire
,
diferență
(în
raport
cu ceva).
2.
Finețe
;
strălucire
,
noblețe
;
eleganță
în
ținută
, în
purtări
.
3.
Semn
de
deosebită
prețuire
,
stimă
acordată
cuiva; (
p. ext.
)
semn
onorific
cu care se
recompensează
un
merit
. [
Gen
.
-
iei
, var.
distincțiune
s.f. / cf. fr.
distinction
, lat.
distinctio
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia distinctii
DISTÍNCȚIE
s. f.
1.
deosebire
,
diferență
. 2.
atitudine
aleasă
,
finețe
în
înfățișare
și
eleganță
în
ținută
. 3.
semn
de
deosebită
prețuire
(
titlu
,
decorații
etc.) ce se
acordă
cuiva. (< fr.
distinction
, lat.
distinctio
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia distinctii
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK