Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția distingem definiție dex
distingem
găsește rime pentru
distingem
Cuvinte apropiate:
distinge
DISTÍNGE,
disting
,
vb. III.
1.
Tranz. și refl. A (se)
deosebi
de
altcineva
sau de
altceva
prin
trăsături
specifice
.
2.
Refl. A se
remarca
, a
ieși
în
evidență
prin
meritele
,
rezultatele
,
realizările
sale
. ♦ Tranz. A
acorda
cuiva o
distincție
, un
premiu
pentru
meritele
sale
.
3.
Tranz. A
vedea
limpede
,
lămurit
; a
observa
. – Din fr.
distinguer,
lat.
distinguere.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia distingem
DISTÍNGE
vb.
1.
a
desluși
, a
percepe
, (
rar
) a
pricepe
.
(Se
făcuse
ziuă
și ~
bine
obiectele
.)
2.
v.
profila
.
3.
v.
deosebi
.
4.
v.
remarca
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia distingem
A se distinge
≠ a se
asemăna
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia distingem
distínge
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
distíng
, 1 pl.
distíngem;
part
.
distíns
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia distingem
A DISTÍNGE distíng
tranz.
1)
(
persoane
)
A
învesti
pentru
meritele
deosebite
.
~ pe cineva cu o
medalie
. 2)
(
obiecte
,
fenomene
)
A
identifica
după
anumite
semne
distinctive
; a
discerne
; a
desluși
; a
desprinde
; a
deosebi
. 3) A
face
să se
distingă
. /<fr.
distinguer,
lat.
distinguere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia distingem
A SE DISTÍNGE mă distíng
intranz.
1) A se
manifesta
în
mod
deosebit
; a se
impune
prin
trăsături
distincte
; a se
remarca
; a se
evidenția
; a
excela
; a se
afirma
; a
bria
. 2) A se
afirma
prin
merite
,
rezultate
sau
realizări
. /<fr.
distinguer,
lat.
distinguere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia distingem
distínge (distíng, distíns),
vb. – A
distinge
. – Var. (înv.)
destinge
.
Lat.
distinguere
(
sec
. XIX). Var.
apare
din
sec
. XVII (Dosoftei); este
greu
de
stabilit
dacă
este
vorba
de un cuvînt
tradițional
, sau de un
latinism
(Tiktin). – Der.
distinct
,
adj.;
distincți
(un)e
, s.f.;
distinctiv
, adj.;
indistinct
, adj.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia distingem
DISTÍNGE
vb. III.
1.
tr.
A
deosebi
un
lucru
de
altul
. ♦ A
vedea
lămurit
, a
desluși
, a
observa
.
2.
refl.
A
ieși
din
comun
, a se
remarca
, a se
evidenția
.
3.
tr.
A
acorda
cuiva o
distincție
, un
premiu
. [P.i.
distíng
, perf.s.
-
insei
,
part
.
-ins
. / < fr.
distinguer
, it.
distinguere
, lat.
distinguere
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia distingem
DISTÍNGE
vb.
I. tr. 1. a
deosebi
un
lucru
de
altul
. ♢ a
vedea
lămurit
, a
desluși
, a
observa
. 2. a
acorda
cuiva o
distincție
, un
premiu
. II. refl. a
ieși
din
comun
, a se
remarca
, a se
evidenția
. (< fr.
distinguer
, lat.
distinguere
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia distingem
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK