distingeri, s.f. (Rar) Faptul de a (se) distinge. – V. distinge.
s. deslușire, percepere. (ă obiec-telor.)
s. v. deosebire, diferență, dife-rențiere, discriminare, discriminație, distincție.
s. f., g.-d. art. distíngerii; pl. distíngeri
s.f. Acțiunea de a (se) distinge și (rar) rezultatul ei; deosebire. [< distinge].