distrugeri, s.f. Acțiunea de a (se) distruge și rezultatul ei; nimicire, ruinare. – V. distruge.
s. 1. devastare, nimicire, pârjolire, pustiire, (înv.) risipă. (~ regiunii de către dușman.) 2. v. masacrare. 3. v. nimicire. 4. nimicire, zdrobire, (înv. și reg.) spargere. (~ Gomorei și a Sodomei.) 5. (fig.) ruinare. (~ sănătății.) 6. nimicire, prăpădire, stricare. (~ recoltei din cauza ploilor.)
s. f., g.-d. art. distrúgerii; pl. distrúgeri
s.f. Acțiunea de a distruge și rezultatul ei; nimicire. [< distruge].