divagări, s.f. Faptul de a divaga; divagație; digresiune. – V. divaga.
s. v. digresiune.
s. f., g.-d. art. divagării; pl. divagări
s.f. 1. Faptul de a divaga; digresiune, divagație. 2. Schimbarea direcției unui curs de apă când ajunge în regiunile joase cu pantă mică. [< divaga].
s. f. 1. faptul de a divaga; divagație. 2. schimbare a direcției unui curs de apă când ajunge în regiunile joase, cu pantă mică. (< divaga)