divaghez, vb. I. Intranz. A se abate de la subiectul în discuție; p. ext. a vorbi aiurea, a bate câmpii. – Din fr. divaguer, lat. divagari.
vb., ind. prez. 1 sg. divaghéz, 3 sg. și pl. divagheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. divaghéze
intranz. 1) A face o divagație; a se abate de la tema luată în discuție. 2) A vorbi aiurea; a bate câmpii. /<fr. divaguer, lat. divagari