s.f. – Minune, miracol. Sl. (bg.) divo (Tiktin; Candrea), din tc. div „spirit malign” (Berneker 202), cf. bg. div „sălbatic”. – Der. divi, vb. refl. (a se mira, a fi uimit), din sl. diviti se. Sec. XVII.
s.f. (Liv.) Cântăreață cu renume; artistă de cinematograf renumită; (peior.) femeie care dorește să fie admirată; femeie care frapează. [< it., fr. diva].
s. f. cântăreață cu renume; artistă de cinematograf renumită; star. (< it., fr. diva)