divergenți, -te, adj. 1. (Despre linii geometrice, raze luminoase dintr-un fascicul etc.) Care se depărtează dintr-un punct comun în direcții diferite; (despre fascicule de raze luminoase) a cărui secțiune crește pe măsura depărtării de un punct de referință; (despre sisteme optice) care produce un fascicul de raze de lumină ce se depărtează unele de altele. ♦ (Mat.; despre șiruri de numere) Care nu are o limită finită, care tinde spre infinit. 2. Fig. (Despre păreri, concepții, atitudini) Care se deosebesc, se contrazic între ele; care urmăresc scopuri diferite. – Din fr. divergent, lat. divergens, -ntis.
adj. 1. deosebit, diferit. (Au concepții ~ asupra ...) 2. v. contradictoriu.
adj. m., pl. divergénți; f. sg. divergéntă, pl. divergénte
1) (în opoziție cu convergent) (despre linii, raze dintr-un fascicul) Care diverge; care, plecând din același punct, se depărtează în diverse direcții. 2) (despre concepții, idei, atitudini etc.) Care diferă, care vin în contradicție. /<fr. divergent, lat. divergens, ~ntis
adj. 1. (Despre linii, raze etc.) Care, pornind dintr-un punct, se depărtează în direcții diferite. ♢ Lentilă divergentă = lentilă care împrăștie razele incidente paralele. ♦ (Mat.; despre o serie) Ai cărei termeni nu au o sumă determinată. 2. (Fig.; despre păreri, concepții) Deosebit, în contradicție, contradictoriu. [< fr. divergent].
adj. 1. (despre linii, raze etc.) care, pornind dintr-un punct, se depărtează în direcții diferite. o lentilă ~ă = lentilă care împrăștie razele incidente paralele. ♢ (mat.; despre un șir de numere) care nu are limită (finită); (despre serii) la care șirul sumelor parțiale tinde spre infinit. 2. (fig.; despre păreri, concepții, atitudini) care se deosebesc, care sunt contradictorii. (< fr. divergent, lat. divergens)