s.f. Însușirea de a putea fi divizat. ♦ Spec. Proprietatea a două numere întregi, a două polinoame etc. de a se împărți exact (fără rest) între ele. – Din fr. divisibilité.
s. f., g.-d. art. divizibilității
f. 1) Caracter divizibil. 2) mat. Proprietate a două numere de a se împărți exact (fără rest) între ele. [Art. divizibilitatea; G.-D. divizibilității] /<fr. divizibilité
s.f. Calitatea de a fi divizibil; (spec.) calitate a unui număr de a se putea împărți exact cu un alt număr. [Cf. fr. divisibilité].