divúlg, vb. I. Tranz. A face ca o taină să fie cunoscută de cineva sau de multă lume; a da în vileag, a da pe față. ♦ Spec. A transmite secrete de stat unei persoane neîndreptățite să le cunoască. – Din fr. divulguer, lat. divulgare.
vb. 1. v. destăinui. 2. a deconspira, a destăinui, a dezvălui. (A ~ întreaga afacere.)
≠ a acoperi, a (se) tăinui
vb., ind. prez. 1 sg. divúlg, 3 sg. și pl. divúlgă
tranz. (taine, secrete) A aduce la cunoștința generală; a destăinui; a dezvălui. /<fr. divulguer, lat. divulgare
vb. I. tr. A da în vileag, a trăda, a face cunoscut (un secret, ceva ce nu știe nimeni). [P.i. divúlg. / < fr. divulguer, it., lat. divulgare].