docili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se supune la orice cu ușurință, fără să protesteze; supus, ascultător. – Din fr. docile, lat. docilis.
≠ indocil, îndărătnic, încăpățânat, nedocil, nesupus
Care ascultă de cineva cu ușurință; ascultător. /<fr. docile, lat. docilis
adj. Supus, ascultător, blând. [Cf. fr. docile, lat. docilis].
adj. (și adv.) supus, ascultător, obedient; maleabil. (< fr. docile, lat. docilis)