doctrinari, -e, adj., s.m. și f. 1. Adj. Care aparține unei doctrine, privitor la o doctrină. 2. S.m. și f. Persoană care formulează și susține o doctrină. 3. S.m. și f. Persoană care aderă la unele păreri preconcepute, dogmatice. – Din fr. doctrinaire.
adj. m., s. m., pl. doctrinári; f. sg. doctrináră, pl. doctrináre
m. 1) Persoană care formulează sau susține o doctrină. 2) Adept al unor păreri preconcepute, dogmatice. /<fr. doctrinaire
adj. Care se referă la o doctrină sau generează o doctrină; de doctrină. // s.m. și f. Întemeietor, creator sau susținător al unei doctrine. [Cf. fr. doctrinaire].
I. adj. referitor la o doctrină, care generează o doctrină. II. s. m. f. 1. cel care întemeiază sau susține o doctrină. 2. adept al unor păreri preconcepute, al unor sisteme dogmatice. 3. adept al doctrinarismului. (< fr. doctrinaire)