definiția docul definiție dex

docuri, s.n. Țesătură de bumbac din care se fac haine de vară, salopete, prelate etc. – Din engl. duck.

docuri, s.n. Bazin portuar (împreună cu construcțiile și instalațiile aferente), în care vapoarele sunt încărcate, descărcate sau reparate; ansamblu de construcții, de instalații, de servicii tehnice și administrative care servesc un port; magazie într-un port, în care se depozitează cerealele și alte mărfuri. ♢ Doc plutitor = instalație plutitoare servind la repararea navelor. – Din fr., engl. dock.

(bazin portuar) s. n., pl. dócuri

(țesătură) s. n., (sorturi) pl. dócuri

n. Țesătură groasă de bumbac, din care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte, salopete etc.; dril. /<engl. duck

n. 1) Bazin vast, înconjurat de cheiuri și destinat încărcării/descărcării navelor. 2) Construcție specială, situată pe malul unui asemenea bazin, destinată reparației și lansării pe apă a navelor. /<engl., fr. dock

s.n. – Bazin portuar. – Var. dock. Engl. dock, prin intermediul fr.

s.n. – Țesătură de bumbac pentru haine de vară. Engl. duck (după Scriban, din tc. dokuma „pînză”).

Element secund de compunere savantă cu semnificația „prin care trece”. [< gr. dochos – care poate conține].

s.n. Pânză groasă de bumbac din care se confecționează haine ușoare, salopete etc. [< engl. duck].

s.n. 1. Bazin înconjurat de cheiuri, în care staționează vapoarele în timpul încărcării și descărcării mărfurilor; totalitatea instalațiilor, clădirilor și serviciilor unui port. ♢ Doc plutitor = instalație plutitoare care se folosește pentru repararea navelor. 2. Magazie de mărfuri, de cereale etc., așezată pe cheiul unui port; antrepozit. [< engl., fr. dock].

s. n. pânză groasă de bumbac din care se confecționează haine ușoare, salopete etc. (< engl. duck)

s. n. 1. bazin înconjurat de cheiuri, în care staționează vapoarele în timpul încărcării și descărcării mărfurilor; instalațiile, clădirile și serviciile unui port. o ~ plutitor = instalație plutitoare pentru repararea navelor. 2. magazie de mărfuri, de cereale etc., pe cheiul unui port, antrepozit. (< fr., engl. dock)

elem. „prin care trece”. (< fr. -doque, cf. gr. dokhos)

elem. „grindă, bârnă”. (< lat. -docus, cf. gr. dokos)