(1) dogari, s.m., (2) dogare, s.n. 1. S.m. Meșteșugar care face doage sau vase din doage; butnar. 2. S.n. Unealtă tăietoare cu lama în formă de seceră, folosită pentru făcut doage. – Doagă + suf. -ar.
s. (reg.) butar, (prin Transilv.) botar, (Mold.) butnar, (Transilv. și Ban.) pinter.
(instrument) s. n., pl. dogáre
(persoană) s. m., pl. dogári
n. Unealtă pentru con-fecționat doage. /doagă + suf. ~ar
m. Meșter care face vase cu doage (butoaie, putini, ciubere etc.). /doagă + suf. ~ar