(1) dogari, s.m., (2) dogare, s.n. 1. S.m. Meșteșugar care face doage sau vase din doage; butnar. 2. S.n. Unealtă tăietoare cu lama în formă de seceră, folosită pentru făcut doage. – Doagă + suf. -ar.
(persoană) s. m., pl. dogári
(instrument) s. n., pl. dogáre