definiția dogarii definiție dex

(1) dogari, s.m., (2) dogare, s.n. 1. S.m. Meșteșugar care face doage sau vase din doage; butnar. 2. S.n. Unealtă tăietoare cu lama în formă de seceră, folosită pentru făcut doage. – Doagă + suf. -ar.

s. (reg.) butar, (prin Transilv.) botar, (Mold.) butnar, (Transilv. și Ban.) pinter.

(persoană) s. m., pl. dogári

(instrument) s. n., pl. dogáre

m. Meșter care face vase cu doage (butoaie, putini, ciubere etc.). /doagă + suf. ~ar

n. Unealtă pentru con-fecționat doage. /doagă + suf. ~ar

, dogari s.m. (glum.) medic ortoped.

intranz. A practica ocupația de dogar; a fi dogar. /Din dogar

(1) dogării, s.f. 1. Atelier în care se lucrează obiecte din doage. 2. Cantitate de obiecte lucrate din doage. – Doagă + suf. -ărie.

s.f. Meseria dogarului; butnărie. – Dogar + suf. -ie.

s. (reg.) butărie, butnărie, butnărit. (Se ocupă cu ~.)

s. f., art. dogăría, g.-d. art. dogăríei; (ateliere) pl. dogăríi, art. dogăríile (sil. -ri-i-)

f. 1) la sing. Meserie de dogar. 2) Atelier unde se fac obiecte din doage. 3) rar Confecționare a doagelor și a obiectelor din doage. [Art. dogăria; G.-D. dogăriei; Sil. -ri-e] /doagă + suf. ~ărie